Dimineata de iarna! Nu, nu a nins inca, dar pentru prima data in toamna asta tarzie am respirat aer rece, de iarna. Un cer senin, cu luna plina si stele multe, un aer rece, cu miros de iarna, ce te rascoleste. Acel miros usor intepator ce-ti gadila nasul si ce te face sa te gandesti la Craciun, la zapada, la varfuri de munti albi, la vin fiert si la tot ce mai poate insemna iarna pentru voi. Ce moment mai bun, decat 5 dimineata, cu aceasta atmosfera, sa imi fi gasit eu sa ma plimb? Nu, nu am scos camera din geanta. Mi-am fotografiat doar cateva ganduri sa mi le amintesc mai tarziu. Cateva idei ce ar trebui puse in practica. Cateva sentimente si cateva vise. Unele spaime ce sper ca se vor topi deodata cu prima zapada care inca nu a cazut.

Imi va fi dor de soare, de caldura, de vara. Dar voi iubi iarna la fel cum o fac in fiecare an. Anotimpurile sunt singurele “lucruri” vechi ce pot fi noi de fiecare data.
Gata, am aberat indeajuns, ma duc sa dorm a iarna!🙂