Tags

, , , ,

Incep sa mi se ingalbeneasca frunzele. Curand or sa-mi cada. Ma apropiu de un final inzapezit. Curand voi fi frig.
Ma imbrac acum in galben, in maroniu, rosiatic.Imi pun pantofii de castane si palaria de struguri copti bine. Ce schimbare, nu-i asa? Ma prinde culoarea?
Imi plang crengile a goluciune. Dar le voi ingreuna curand cu fulgi de nea.
Am sa-mi ar acum in suflet… nu, nu e usor, dar de asta e toamna.De ce privesti inapoi? Am cules roadele acestui an. Sunt in pivnita-mi proprie. Am strans amintirile, zambetele, lacrimile. Da, am strans si visele neimplinite. Le vom resadi la primavara o parte dintre ele. Cele la care am renuntat le voi preface in vin acrisor. Am sa ma imbat cu el mai la iarna. Din visele implinite ma imbat acum, le-am facut must deja, e asa dulce.
Ce pustie e gara…ce goala e marea si ce ii lipseste cerului soarele… ce pustiu in tine… in mine… in noi… Nu fii trist! Toamna e asa blanda. Las-o sa patrunda in noi. Cu ploile ei cu tot. Da, si cu bruma aceea, nu te speria de ea, nu e chiar atat de grea. Ce galben imi esti… Ce gol si palid… Am sa-mi iau cu mine in toamna si prietenii. Pe cei mai noi intai, lor le e mai greu. Ceilalti ma stiu, nu se vor speria de noutate. Am sa-mi iau fotografiile, si muzica.Am sa ma iau pe mine in toamna… pe mine, cea veche… cea de care mi-a fost atat de dor. Am sa ma joc printre frunzele ce stau sa cada cu vantul.
Dar totusi…mai lasa-ma putin sa imi iau la revedere… imi va fi dor de vara. Lasa-ma sa plang o lacrima. Inca una doar… nici nu o sa se observe in lacul sarat.Iar apoi… apoi pot iubi toamna, pot sa o imbratisez, sa-i multumesc ca imi cade frunzele. Obosisem sa le tin.
Ma lasi sa imi fac un castel? Din toate frunzele astea?! Au un miros atat de intepator… ma voi trezi in fiecare dimineata la caderea unei frunze… ce sunet sublim… il auzi? Nu, cred ca nu, ai incetat de mult sa mai auzi aceleasi simfonii ca mine. Nu-i nimic, nu te intrista, si simfonia frunzelor tale e frumoasa.
M-am hotarat! O sa investesc in toamna! Imi vinzi toamna ta?