Tags

, , , ,

Mi-au plăcut prea mult…🙂

‘neaţa viaţă
iar o luăm de la capăt?
eu mă prefac că te trăiesc şi tu
te prefaci că mi te umpli cu oameni?
tu cum ai dormit?
eu bine mulţumesc am avut un coşmar
se făcea că sunt icar şi că nu era nimeni
să mă vadă
nimic nou, nu?
bănuiam eu că te-ai trăit degeaba
cât timp am dormit copiii se tot nasc cu cataractă
şi-aduşi de spate cresc obişnuindu-se cu mersul în 4 labe pe-ntuneric
în magazine se vând aceleaşi nichelate automate de sentimente
apeşi pe combinaţia perfectă de butoane şi curge trăirea
tocmai bună de strâns în palme şi arătat la toată lumea

şi-atunci îţi vine să te-ntrebi dar nu mai e nimeni
în tine să-ţi răspundă ce dracu’ caut eu în viaţa asta?
sper ca nu te simţi jignită e-o-ntrebare şi asta ca toate celelalte
retorică

aşadar viaţă acuşi vine seara
şi noi jucăm acelaşi joc cine dracu’ stabileşte regulile
nimeni asta e cel mai frustrant te trezeşti cu regulile în jurul tău
ca nişte gratii şi nu ştii pe cine să-njuri măcar
oamenii se iubesc asa cum merg la piaţă grăbiţi
cu mâna pe portofel şi ochii după chilipiruri
şi totul merge aşa cum trebuie să meargă
prost
şi de la capăt iar şi iar
rotund
cum trebuie să fi fost mărul acela de care
vorbesc toţi când vor să dea vina pe ceva

şi-atunci îţi vine să întrebi
aşa ca prostu’ ştii bine că n-are cine să-ţi răspundă toţi sunt
plecaţi în concediu profită de ocaziile speciale sejururi în doi
în deşert la preţ de unul singur
şi cu toate astea îţi tot vine să întrebi viaţă ce dracu’ căutăm
noi doi aici?

dulceaţă de spini
ce frumos ar fi spuseră îndrăgostiţii
dacă de mâine ar ninge cu petale de trandafiri
mătăsos mirositor miraculos
aiurea spuse îmbufnată florăreasa
ce de cărţi poştale s-ar putea face cu oraşele acoperite cu petale
tocmai bune de scuturat în globuri de sticlă câte cântece s-ar scrie
de atâta fredonat ar uita lumea să vorbească ce binecuvântare
câte filme s-ar face pe străzile fără caldarâm
cugetă adunarea generală a visătorilor
ce de furnici s-ar strânge se plânse cinicul
fiecare palmă întinsă va deveni grădină
fiecare privire întoarsă spre cer va avea un rost roşu galben roz
ce fericiţi sunt oamenii gândindu-se cum ar fi
dacă de mâine ar ninge cu petale de trandafiri
cine-ar mai mânca dulceaţă îşi puse problema gospodina
ce-o să mă mai ascund şi-o să pot scoate limba liniştit la ploaie
râse copilul cu mâinile pline de nisip
bine bine spuse bătrânul un banal neînţelepţit preamult-trăitor,
dar s-a gândit vreunul ce facem cu toată grămada de spini?

————————

Radu Herjeu

————————
din volumul Să spui morţii noapte bună