Tags
Daca cititi comentariile linkului veti gasi acest citat. Si asfel am ajuns la intrebarea “suntem dependenti?” Desi pe multi are sa va sperie, multi nu veti recunoaste si altii va veti uita ciudat la monitor, raspunsul este DA!
Imagineaza-ti ca de maine nu ar mai exista internet. Imagineaza-ti ca de maine nu ar mai exista prietenii tai. Sau familia ta. Sau curentul electric. Sa ne intoarcem la inventarea focului. Cat crezi ca ai rezista? O zi? Doua? O saptamana? Suntem dependenti de tot ceea ce ne inconjoara, desi ne place sa ne consideram liberi, avem ingamfarea de a crede ca lumea e a noastra si noi o stapanim. Suntem sclavii unei ere in continua schimbare, si nici macar nu suntem siguri ca e o schimbare in bine (si nu, nu ma refer acum la schimbarile politice si de guvern).
Mi-ar fi placut sa traiesc pe la 1800 si ceva. As fi fost mult mai libera si mai putin dependenta de atatea lucruri.
Sunteti amandoi frumosi. Eu ma cam bucur insa ca nu sunt asa liber. Ioana, in 1800 mai aveai vreo 10-15 ani de trait … Ca sa mori de batranete. Si da, nu exista internet 🙂 dar eu zic ca asta este rau. Libertatea … Ce sa faci cu ea? Nimeni nu o vrea: intreaba orice ‘pisiholog’:)) Toti preferam sa stim dinainte si sa hotarasca altii pentru noi. Suntem insa liberi sa citim ce-a scris celalalt si pt mine e mai frumos asa. Over the rainbow … F frumoasa, tre sa i-o pun lui Daniel sa vad ce zice: tare ii place muzica :). Saru’mana!
Iti multumesc! In numele meu si cred ca si in numele lui!
Da, stiu ca desi strigam libertate, nu o vrem cu adevarat. Desi strigam adevar, ne sperie atunci cand il aflam si de multe ori ne mintim singuri, si exemplele ar putea continua. Spui ca nu ne-am fi cunoscut pe la 1800 si ceva? Bine, si nici cioco cu ardei iute nu am fi avut… Da, la asta nu m-am gandit. Dar in schimb am fi avut costumatii interesante, trasuri cu cai si multe altele 🙂
Daniel are gusturi bune la muzica, sunt convinsa 🙂
“Iubit de mi-ai fi fost
…fir’ai tu iubit sa-mi fii”
Foarte faina melodia, cred ca e printre singurele de acest gen pe care le-am ascultat cap-coada 🙂
In alta ordine de idei… si la 1800 erau destule constrangeri si dependente. Istoria e o poveste a constrangerilor. Daca mai luam in calcul ca mai era si sangeroasa…
In orice caz fiecare epoca are partile ei bune si partile ei rele. In ziua de azi e mai greu sa le imbini, cred ca in asta consta problema cea mai mare.
E usor de zis cu imbinarea asta, dar nu am convingerea ca binele trebuie imbinat cu raul. Mi-a mai spus cineva ca pe atunci as fi avut paduchi si etc, le preferam de 1000 de ori :))
Aici sunt de parere ca binele trebuie imbinat cu raul. Pentru ca nu avem alta solutie 🙂 Zilnic avem parte de bine si rau, zilnic ne e bine, zilnic ne e rau, alternativ, ca un fel de ying si yang. Ma refer la imbinare in sensul de convietuire, acceptare si continuare.
Poate e gresit, dar am impresia ca oamenii erau in trecut mai impacati cu ei insisi, pentru ca stiau sa-si accepte partile rele, partile bune; sa le diminueze pe cele rele (dar nu elimine pentru ca asta nu e posibil), sa le sporeasca pe cele bune. Astazi devenim depresivi, mai tristi, mai “zdrentuiti psihologic”. Inainte era holera, acum traume psihologice in masa care duc la sinucideri, reducerea sperantei de viata si altele
Se poate vorbi mult 🙂
Da, se poate vorbi mult, and I have time :))
Fiecare era cu bunele si relele sale, fiecare om cu defectele si calitatile sale si exemplele pot continua. Dar totusi, “pe la 1800 si ceva”… vorba Alinei 😉 De ce suntem azi mai depresivi decat au fost cei dinaintea noastra? De ce suntem mai grabiti? Incotro ne grabim?